Cimatica, știința care studiază influența sunetului asupra materiei, “se definește ca o modalitate de terapie cu ajutorul sunetului, bazată în esență pe faptul că orice celulă a organismului viu este controlată de un câmp electromagnetic care rezonează la anumite frecvente particulare de sunet. Când organismul este sănătos, aceste frecvente sunt staționare și constante, dar orice disfuncție sau boala rupe armonia corpului și, în zona afectată, se generează o rezonanță crescută.” (T. D. Stănciulescu, "Terapia prin lumina").

Principiul de bază al cimaticii se întemeiază pe premisa că “presiunile mediului înconjurător se exercită prin propagare ondulatorie și că materia reactionează la aceste presiuni luând o formă care depinde de frecvența undelor.”(cf. Opris).

Ernst Florens Friedrich Chladni, fizician și muzician german, este considerat părintele acusticii, printre cele mai importante lucrări ale sale se numărându-se studiile asupra vibrațiilor diferitelor plăci și determinările vitezei sunetului în diferite gaze.
Una dintre cele mai importante contribuții ale lui Chladni este tehnica de vizualizare a diferitelor moduri de vibrație ale unei suprafețe. Acest procedeu a fost descris de Chladni în anul 1787, în cartea sa ”Entdeckungen über die Theorie des Klangesor” (”Descoperiri în legătură cu teoria muzicii”).
Cu ajutorul unui arcuș de vioară pe care îl trecea perpendicular de-a lungul unei suprafețe plate acoperite cu nisip, care, în momentul când placa oscila pe unul din modurile sale de vibrație, se ordona în punctele de minim (nodurile vibrației) producând modele și forme (cunoscute și azi sub numele de figurile Chladni).
Semnificatia acestei descoperiri este faptul că Chladni a demonstrat indiscutabil că sunetul influențează materia fizică și că are calitatea de a crea modele geometrice.

La aproape trei sute de ani diferență, în anul 1967, Hans Jenny (1904-1972), medic elvetian, artist și cercetator, publică ”Cimatica - structura şi dinamica undelor și vibrațiilor”, care reprezintă rezultatul a 14 ani de experimente în care nisipul fin pus pe niste tablite, sau lichidul din vase era transformat în adevărate opere de artă atunci când era expus la sunete de anumite frecvențe și intensități. De exemplu, pentru ca nisipul de pe o plăcuță să ia forma unei flori, este nevoie să i se aplice o anume combinație de sunete, cu cât se crește frecvența sunetului, cu atât tiparul devenind mai complex.

Un alt personaj de seama care a împins cimatica mai departe de o simplă curiozitate și i-a dat și o utilitate, a fost Sir Peter Guy Manners. În cercetările sale, el a pornit de la premisa că fiecare formă având densitate, desen și culoare unice, rezonează într-un anumit spectru de frecvențe. Mai mult, el a creat o bază de date cu frecvențele pe care rezonează țesuturile sănătoase și le-a comparat cu frecvențele pe care rezonează țesuturile bolnave sau în dezechilibru.

Prin procesul numit rezonanță simpatică, atunci când unui țesut bolnav i se aplică o undă sonoră având frecvența țesutului sănătos, atunci el va rezona din nou pe frecvența corectă. El arăta că:
“lumina, în calitate de energie electro-informațională conștient dobândită de la soare intră în organism, prin nervul optic al ochiului. Lumina stimulează direct glanda pineală, care este organ foto-reactiv, responsabil pentru producerea unor variați agenti neuro-umorali.
Glanda pineală este conectată la hipotalamus, care mediază în fiecare moment, la nivel subconștient, toate procesele vitale ale organismului, fie pe cale directă, fie prin conexiune cu glanda pituitară, cu sistemul nervos autonom sau cu cortexul cerebral. Hipotalamusul este în relație cu celulele cromofilice, care transformă lumina electro-magnetică în impulsuri neuro-chimice, transmise direct catre glanda pituitară. Aceasta, la rândul ei, elaborează și secretă hormoni care stimulează în continuare secreția altor hormoni ai organismului, contribuind astfel la menținerea homeostazei. Prin expunerea activității subconștiente a minții (a sistemului nervos în ansamblul său) la vibrații pure, fie ele culori sau sunete, se poate echilibra sistemul neuro-endocrin al corpului. În plus, lumina pură și sunetele armonice stimulează centrul “extatic” al creierului, prin declanșarea și stimularea secreției celui mai puternic opium natural: endorfinele.”

Semnificatia cimaticii și a muncii celor ce s-au dedicat stdiului acesteia, atât cei prezentați în acest articol, cât și multi alții, demonstrează o dată în plus că sunetul influențează materia fizică și că are calitatea de a crea modele geometrice. Prin sunet putem modifica materia, apa, AND-ul, deci și informația din corpul nostru!

În secolul al XX-lea, evoluția electronicii a permis utilizarea unui difuzor puternic cuplat la un oscilator a cărui frecvență poate fi ajustată cu precizie mare.

Puteți viziona în clipul de mai jos un minunat exemplu de ”artă” produsă prin știință:
https://www.youtube.com/watch?v=1yaqUI4b974

și un inteviu interesant al lui David Icke despre Cimatică:
https://www.youtube.com/watch?v=pxbdHsZ62Uw