Înțelegerea activității creierului

Viața în general poate fi solicitantă și agitată și, de la an la an, nivelurile de stres exponențial. Ce se întâmplă însă dacă am lua în calcul o modalitate de a ajunge la sursa emoțiilor și gândurilor noastre - creierul - și de a-l controla, astfel încât să putem atinge starea mentală dorită: memorie, concentrare, somn bun, relaxare, bucurie, liniște interioară etc.?
”Controlul minții” se referă în general la monitorizarea activității creierului și, în particular la schimbarea sau consolidarea tiparelor de unde cerebrale dorite.

Ce sunt undele creierului și cum le măsurăm?

Creierul este format din miliarde de celule specializate, printre care și neuronii. Neuronii comunică în permanență între ei, iar activitatea electrică emisă prin această comunicare poate fi detectată folosind o tehnică numită electroencefalografie sau EEG, cu senzori atașați la nivelul scalpului care se reglează în acele ”explozii” de energie și le înregistrează ca unde. Forma undei este diferită în stare de repaos față de momentul când cineva își folosește toată atenția și focalizarea asupra unui subiect, unei activități.

Controlul undelor noastre cerebrale ar putea ajuta la optimizarea relaxării și productivității.

Suntem capabili să jucăm propriile noastre jocuri mentale care ne permit să „schimbăm canalul” atunci când ne suntem prea concentrați și vigilenți și să ne sincronizăm cu stările de somn și odihnă ale creierului?

După cum se știe, undele cerebrale pot fi modificate de diferiți stimuli externi, inclusiv stimularea auditivă.

 

Iată câteva dintre beneficiile și funcțiile asociate cu frecvențele cheie ale undelor cerebrale:
• Gamma: învățare, concentrare și autocontrol
• Beta: niveluri crescute de energie, concentrare, vigilență și gândire clară
• Alfa: ajută la dureri de cap tensionate, memorie, anxietate ușoară și stări de flux creativ
• Theta: poate ajuta procesarea emoțională, relaxarea profundă, intuiția, consolidarea memoriei
• Delta/subdelta: poate ajuta la ameliorarea durerii, funcției imune, vindecării și somnului profund

Creierul nostru folosește 13Hz (alfa crescut sau beta scăzut) pentru inteligența „activă”. Există persoane care prezintă deficiențe de învățare și probleme de atenție care au o deficiență de activitate de 13Hz în anumite regiuni ale creierului, care afectează capacitatea de a efectua cu ușurință sarcini de secvențiere și calcule matematice.

Activitățile neuronilor cerebrali au informații bogate despre activitățile neuronale. Când neuronii sunt activați, ei produc impulsuri electrice. Până de curând, măsurarea undelor cerebrale a fost limitată la un mediu medical sau de laborator, deoarece necesită instrumente precum electroencefalografia (EEG) - prin care senzorii atașați la nivelul scalpului „citesc” undele cerebrale, similar cu modul în care monitorul ritmului cardiac ne citeste pulsul - sau neuroimagistica, care scanează creierul utilizând imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sau altă tehnologie.

Prin plasarea electrozilor pe scalp, se poate înregistra activitatea electrică a creierului (EEG). La rândul său, EEG este generat de un tip specific de activitate sincronă a neuronilor, care sunt cunoscuți sub numele de neuroni piramidali, iar ieșirea electrică este astfel reflectată în următoarele zone ale pielii în care se află electrozii. Diferite modele de activitate electrică, cunoscute sub numele de unde cerebrale, ar putea fi recunoscute după amplitudinile și frecvențele lor. Frecvența indică cât de repede oscilează undele care se măsoară prin numărul de unde pe secundă (Hz), în timp ce amplitudinea reprezintă puterea acestor unde măsurată de microvolt (μV).
Diferite componente de frecvență sunt clasificate în delta (mai puțin de 4 Hz), theta (4-8 Hz), alfa (8-13 Hz), beta (13-30 Hz) și gamma (30-100 Hz) unde fiecare reprezintă o funcție fiziologică particulară.

În sumar, undele delta sunt observate în semnalul EEG când o persoană doarme, undele theta apar când unei persoană îi este somn, undele alfa apar când o persoană este relaxată, dar este trează, undele beta apar atunci când o persoană este alertă iar undele gamma sunt observate atunci când o persoană încearcă să rezolve o problemă.

Cu toate acestea, există diferențe în definirea gamei exacte a componentelor de frecvență în diferite studii. Aceste componente de frecvență au subseturi. De exemplu, benzile de frecvență ale ritmului senzorimotor (SMR) (13-15 Hz) sunt legate de ritmul senzorimotor și sunt denumite beta scăzut. Unele studii au susținut că ritmul alfa are două subseturi: alfa inferior în intervalul 8-10 Hz și alfa superior în intervalul 10-12 Hz. Alte studii indică faptul că ritmul alfa are 3 subseturi. Aceste definiții indică faptul că alfa superior și alfa inferior prezintă comportamente și performanțe diferite. Se crede că alpha inferior este legat de amintirea acțiunii în memoria semantică, ceea ce nu este cazul pentru alfa superior (Dempster, 2012).

 

Undele cerebrale specifice cu caracteristicile lor:

• Gamma 32Hz-100Hz sau 40Hz: învățare, procesare cognitivă, sarcini de rezolvare a problemelor, claritate mentală, activitate cerebrală, organizarea creierului.
• Beta 15Hz-20Hz: gândire, concentrare, atenție susținută, tensiune, vigilență, emoție;
• Beta mare 20Hz-32Hz: intensitate, stare de hiperalertă, anxietate;
• SMR (ritm senzorimotor) 13Hz-15Hz: vigilență mentală, relaxare fizică;
• Alfa 8Hz-13Hz: liniște, disponibilitate, meditație, relaxare profundă;
• Alfa inferior 8Hz-10Hz: reamintire;
• Alfa superior 10Hz-13Hz: optimizarea performanței cognitive;
• Theta 4Hz-8Hz:creativitate, perspicacitate, stări profunde, inconștiență, stare meditativă optimă, depresie, anxietate, distragere;
• Delta 1Hz-4Hz:somn, rezolvarea problemelor complexe, necunoaștere, inconștiență profundă.

Unii academicieni observă că, deși acesta este un mijloc convenabil de clasificare, nu iau în considerare relațiile extrem de complexe, în mare parte necunoscute, care există între frecvențe. Studiul undelor cerebrale este un domeniu în evoluție.

Deși pragurile de frecvență exacte sunt încă dezbătute de cercetători, cele de mai jos sunt, în general, reprezentative pentru câțiva Hz.

Gamma: ~ 38 - 100 Hz - Integrarea/sincronizarea centrelor cerebrale implicate în învățare, memorie, generarea gândurilor, procesarea sarcinilor, funcția motorie și legarea senzorială; creativitate sporită, înțelegere, concentrare și control al impulsurilor.

Mulți cercetători consideră că această undă cerebrală de înaltă frecvență este cheia cogniției și a frecvenței optime de funcționare a creierului - în special la 40 Hz. Se crede că Gamma acționează ca un mecanism de legare care sintetizează și unifică holografic date în tot creierul, analog cu „uleiul dintr-un motor” care integrează alte funcții.

Cercetările au legat frecvențele gamma de funcționarea mentală superioară, conștiința de sine, autocontrolul, rezolvarea problemelor, dezvoltarea limbajului la copii, memoria și multe aspecte ale conștiinței și percepției sporite. De fapt, după cum se știe că activitatea gamma dispare în timpul anesteziei, poate fi esențială pentru conștiința însăși.

Cei cu activitate gamma scăzută s-au dovedit a fi mai predispuși la depresie, stres și gândire nefocalizată sau impulsivă. Clinicienii au folosit stimularea frecvenței gamma pentru a ajuta la tratamentul limbajului și a dizabilităților de învățare (în special la copii), depresie, ADHD, Alzheimer (cei cu această boală produc de obicei o activitate gamma foarte mică) și chiar autism.

Gamma poate fi prezentă în aproape toate zonele creierului atât la adulți, cât și la copii și se știe că apare atunci când procesăm simultan informații în ambele emisfere, în timpul REM, formarea de noi circuite cerebrale și în „explozii” în timpul formelor auditive și a altor forme ale procesării senzoriale.

Nivelurile de odihnă semnificativ mai mari decât cele normale au fost observate în lobii frontali ai călugărilor budisti cu experiență extinsă de „meditație a bunătății iubitoare” - ceea ce sugerează, de asemenea, schimbarea neuroplastică de la antrenamentul pe termen lung.
Balenele și delfinii sunt, de asemenea, cunoscuți că funcționează în această frecvență.

Beta: ~ 15 - 38 Hz - Conștientizare focalizată, analitică, rațională, trează, alertă; minte concentrată, percepție senzorială sporită, stabilitate emoțională, acuitate vizuală, control cognitiv al activității motorii.

Beta este o lățime de bandă de frecvență mai mare „rapidă” asociată în mod obișnuit cu conștientizarea exterioară, vigilență deplină și generare rapidă de gândire. Producerea undelor beta începe de obicei la vârsta de aproximativ 12 ani și este cel mai probabil frecvența dominantă în momentul în care citiți acest articol.

Studiile clinice ale undelor beta le leagă de conștientizarea deplină a sinelui și a mediului înconjurător, a energiei, a vigilenței, a activității, a capacității mentale și a concentrării crescute, a stărilor de vârf de concentrare, motivație și, eventual, a acuității vizuale. De asemenea, au fost asociate cu creșterea IQ-ului, poate într-un mod similar cu „medicamentele inteligente” sau nootropii, prin stimularea activității creierului în ansamblu.
Activitatea undelor beta produce adesea hiperactivul „chatter-box” care ne împiedică să dormim.

Cei cu condiții de „undă lentă”, cum ar fi ADD, ADHD și depresie, prezintă de obicei activitate de undă beta de veghe scăzută și li se pot prescrie stimulente pentru creșterea activității beta în timpul zilei și / sau blocarea frecvențelor mai lente.

 

Gama beta este la rândul ei de trei tipuri:
• Beta 1 (~ 12,5 Hz - 15 Hz): Activitate de undă beta lentă sau scăzută;
• Beta 2 (~ 15 Hz - 23 Hz): Această activitate beta de nivel mediu este frecvent utilizată de medici. Unii consideră în special 18,5 Hz ca fiind o frecvență optimă pentru focalizare și concentrare;
• Beta 3 (~ 23 Hz - 40 Hz): Această activitate beta rapidă, în special în raza sa superioară a fost asociată cu hiper-excitare/hipervigilență, anxietate, stres, paranoia, energie excesivă și „burnout”.

În aplicațiile clinice, stimularea undelor cerebrale Beta 1 și 2 a fost utilizată pentru a promova starea de veghe și vigilența, concentrarea, creșterea dispoziției, performanța cognitivă generală și pentru asistență în depresie și ADHD.

Ritmuri senzorimotorii (SMR): ~ 12,5 - 15 Hz
Calmul fizic și mental; conștientizare externă neimpulsivă; niveluri de energie îmbunătățite; stări de flux; modele de somn sănătos.

Ritmurile SMR sunt asociate cu undele Mu și „stările de flux” care sunt relaxate, dar alerte, concentrate și atente. Unii cercetători se referă la ele ca la un ritm „la ralanti”. Acestea apar mai ales atunci când corpul este inactiv după exerciții fizice, în studiile clinice dovedindu-se utile în asistarea problemelor legate de somn, inclusiv sindromul picioarelor neliniștite.

Niveluri ridicate de SMR au fost observate la sportivi și alte persoane cu condiție fizică bună, ceea ce poate explica și tiparele lor de somn în general sănătoase, în timp ce cei cu insomnie prezintă adesea niveluri mai mici decât cele normale.

Stimularea undelor cerebrale SMR a fost folosită de medici pentru a ajuta la concentrare, viteza de citire și nivelurile de energie, precum și pentru ajutor cu epilepsie, ADHD, insomnie, depresie, anxietate, stres și autism. Poate fi, de asemenea, deosebit de util pentru cei cu o condiție fizică mai scăzută.

Alfa: ~ 7,5 - 12,5 Hz
Procesarea informatiei; conștiință relaxată, liniștită și conștientizare interioară; stări de flux creativ; coalescența diferitelor frecvențe; HRV îmbunătățit, producția de serotonină, amintirea memoriei și a viselor; reactivitate la zgomotele deranjante din somn

Activitatea alfa începe la aproximativ vârsta de 6 ani. La adulți, produce o stare caracteristică de „stare de flux” calmă, creativă atunci când închidem ochii și începem să ne retragem din stimularea senzorială externă, cum ar fi când „visăm ziua”. Este adesea denumit podul dintre trezire și somn.

Activitatea alfa poate fi mai pronunțată la persoanele creative, artistice și antreprenoriale. Acesta a fost legat de experiența „aha” de perspectivă creativă și de gândire „out of the box”. Monitorizarea EEG a lui Alfred Einstein a arătat că a produs o activitate alfa consecventă în timp ce rezolva sarcini matematice complexe.

Studiile sugerează că, în timp ce alfa superior sau mediu poate ajuta la aceste tipuri de activități, alfa inferior poate fi contraproductiv pentru o gândire critică foarte atentă, concentrată sau pentru lucrări tehnice, orientate spre detalii.

Stimularea alfa are o istorie lungă și reușită de aplicații clinice pentru stres, anxietate, dependență de droguri și alcool, depresie, ADHD, autism, PTSD (se crede că blochează activitatea alfa), performanță maximă și ameliorarea durerilor de cap. La 10,2 Hz sau aproape, s-a dovedit util pentru persoanele în vârstă (care, de obicei, experimentează o încetinire a frecvențelor alfa pe măsură ce îmbătrânesc) și facilitează memoria atât la adulții mai tineri, cât și la cei mai în vârstă.

Frecvențele alfa au, de asemenea, o asociere îndelungată în psihologia sportului și dezvoltarea personală pentru vizualizare îmbunătățită, meditație, procese interne de stabilire a obiectivelor și „stări de flux”.

Ca punct de interes, la profesioniștii din sport, s-a observato creștere a undelor alfa în emisfera stângă chiar înainte de o mișcare sau strategie de succes - și o creștere corespunzătoare de beta atunci când nu reușesc. La fel, s-a observat că Einstein trecea imediat din banda alfa în banda beta, ori de câte ori descoperea o eroare în calculele sale.

De asemenea, s-a demonstrat că stimularea alfa ajută la stabilitatea emoțională, reducerea cortizolului (un hormon major al stresului), producția de serotonină și îmbunătățiri semnificative ale variabilității ritmului cardiac (HRV). Alte studii sugerează că frecvențele din pragul alfa / teta promovează fluxul sanguin cerebral.

Theta: ~ 4 - 7,5 Hz
Consolidarea memoriei; creativitate, imagini și vizualizare; gândire lucidă care curge liber; sarcini de navigație spațială; inspirație și intuiție; REM; prelucrarea informațiilor noi (episodice); procesare emoțională și sugestibilitate sporită.

Producția de Theta începe la aproximativ 2 ani. Provenind din emisfera dreaptă și din regiunile subcorticale mai profunde ale creierului, frecvențele theta au fost considerate mult timp „ușa către subconștient”.

Aceste unde cerebrale inducătoare de somn, cu frecvență joasă, au fost asociate cu relaxarea profundă, creativitate, consolidare a memoriei, procesare emoțională, imagini vii, percepție extrasenzorială, perspective intuitive, stări REM și o mulțime de alte activități și fenomene subconștiente.

Hipnoterapeuții în special consideră că teta - care este asociată cu „transa hipnagogică” extrem de sugestivă - este starea optimă pentru accesarea emisferei drepte și schimbarea comportamentelor și programelor subconștiente nedorite, recepția informațiilor dincolo de conștiința normală de veghe și poarta de acces pentru învățare și memorie. Materialul emoțional profund suprimat și amintirile din copilărie par a fi accesate și eliberate cel mai ușor în theta, sub îndrumarea unui expert.

Dominant în meditație foarte profundă, rugăciune, transă hipnotică și stări REM, theta este, de asemenea, asociată cu funcții imune îmbunătățite și neurochimice, inclusiv vasopresină și catecolamină.

Activitatea theta pronunțată în timp ce suntem treji în timpul zilei este totuși considerată anormală la adulții sănătoși și poate fi indicativă a condițiilor de undă lentă, cum ar fi depresia, ADD / ADHD și PTSD.

Cu toate acestea, este perfect normal la copiii mici de la 2 până la 6 ani, unde le facilitează abilitățile de învățare rapidă și imaginația vie, creativă. În timpul „anilor theta” lor extrem de sugerabili, credințele, experiențele și presupunerile fundamentale ale unui copil care modelează viața despre lume sunt „programate” în subconștientul lor.
De aceea, părinții iubitori, o situație familială pozitivă, mediile sigure și de susținere sunt absolut vitale pentru viitorul lor cel mai bun - și al nostru!

Lățimea de bandă theta este utilizată pe scară largă în protocoalele noastre profunde de relaxare și somn.

Delta și subdelta: ~ 0,5 - 4 Hz
Somn profund fără vis, imunitate, regenerare și vindecare; hormoni anti-îmbătrânire, reducerea cortizolului și eliberarea hipofizară de H.G.H., relaxare extrem de profundă.

Undele Delta sunt prezente la naștere și se știe că persistă în starea de veghe a copiilor până la vârsta de aproximativ 5 ani. Atât delta, cât și subdelta sunt vitale pentru un somn profund, restaurator și numeroasele sale beneficii asociate.

În timpul producerii acestor unde cerebrale de frecvență foarte mică, cu amplitudine ridicată, suntem de obicei complet inconștienți și catatonici în etapele de somn non-REM 3 și 4. Cu toate acestea, scanările cerebrale au arătat că unii meditatori avansați, cum ar fi yoghinii și călugării, pot intra în stările delta și rămâne acolo cu conștientizare deplină.

Delta a fost asociată cu vindecarea fizică/emoțională și funcționarea imună, consolidarea memoriei, producerea de hormoni anti-îmbătrânire, inclusiv DHEA și melatonină, reducerea semnificativă a stresului (calmarea sistemului limbic) și scăderea cortizolului.

De asemenea, au fost asociatecu eliberarea hipofizară de urme de hormon de creștere uman (H.G.H), acid gamma - hidroxibutiric (GHB) și, bineînțeles, de numeroasele beneficii esențiale ale unui somn bun - care includ reparația musculară accelerată și arderea optimă a grăsimilor!

Producția de delta scade de obicei odată cu vârsta și, până la adolescență, nivelurile pot scădea cu aproximativ 25%. Persoanele în vârstă pot produce foarte puțină activitate delta în timpul somnului.

Studiile sugerează că delta este de obicei subprodusă în stresul cronic sau în condițiile de somn (inclusiv cei care aleg voluntar reducerea somnului) și că lipsa acestei frecvențe poate juca un rol în boala Parkinson, diabetul și schizofrenia.

Creierul este un organ electrochimic, ceea ce înseamnă că, dacă am conecta suficiente fire la scalp, am putea să alimentăm un bec. Această comunicare electrică are loc prin intermediul neuronilor, care sunt celule cerebrale specializate, responsabile de transmiterea informațiilor prin corp, atât în forme chimice, cât și în forme electrice. Iar activitatea electrică care emană de la comunicarea acestor neuroni este măsurată sub forma undelor cerebrale.

Cum ne controlăm undele cerebrale
Există o modalitate foarte simplă de a ne schimba undele cerebrale pentru a ne simți mai centrați și mai puțin stresați: meditația.

S-a constatat că meditația regulată crește activitatea alfa și scade beta în stările de veghe, meditațiile mai scurte„începătoare”, fiind asociate cu undele alfa. De asemenea, s-a demonstrat că îmbunătățește stările undelor gamma, ceea ce are sens, deoarece se crede că gama crește gradul de conștientizare și ne face să fim foarte în ton cu noi înșine și cu mediul nostru.” (Gândiți-vă la acest lucru ca mai mult la un scop avansat de meditație.)

Dacă doriți să treceți la un anumit tip de undă cerebrală în timp ce vă angajați într-un anumit tip de sarcină - cum ar fi să atingeți undele alfa dacă nu puteți dormi sau atmosfera de flux theta în timp ce alergați - vă sugerăm să ascultați ritmurile binaurale, care sunt sunete în buclă care promovează stări specifice undelor cerebrale. Le puteți găsi pe Youtube sau Spotify căutând tipul de undă cerebrală pe care o urmăriți, cum ar fi „bătăile theta binaurale”.

Fie că suntem activi din punct de vedere mental, în stare de odihnă sau adormiți, creierul are întotdeauna un anumit nivel de activitate electrică.

În timpul unui test, participanții au fost practicanți experimentați de meditație. Li s-a cerut să se odihnească, cu ochii închiși, timp de 20 de minute și să mediteze încă 20 de minute, în ordine aleatorie. Abundența și localizarea undelor cerebrale electrice lente până la rapide (delta, teta, alfa, beta) au furnizat un bun indiciu al activității creierului.

Atenție relaxată cu theta
În timpul meditației, undele theta au fost cele mai abundente în părțile frontale și medii ale creierului.
Aceste tipuri de valuri provin probabil dintr-o atenție relaxată care monitorizează experiențele noastre interioare. Aici se află o diferență semnificativă între meditație și relaxare fără nicio tehnică specifică.
Studiile anterioare au arătat că undele theta indică relaxare profundă și apar mai frecvent la practicienii cu meditație cu experiență. Sursa este probabil părțile frontale ale creierului, care sunt asociate cu monitorizarea altor procese mentale.
Când măsurăm calmul mental, aceste regiuni semnalizează părțile inferioare ale creierului, inducând răspunsul de relaxare fizică care apare în timpul meditației.

Experiențe tăcute cu alfa
Undele alfa au fost mai abundente în părțile posterioare ale creierului în timpul meditației decât în timpul relaxării simple. Ele sunt caracteristice odihnei în stare de veghe.
“Acest tip de undă a fost folosit ca un semn universal de relaxare în timpul meditației și a altor tipuri de odihnă", comentează profesorul Øyvind Ellingsen de la NTNU."
Cantitatea de unde alfa crește atunci când creierul se relaxează și nu lucrează la sarcini intenționate, orientate spre scopuri. Acesta este un semn al relaxării profunde, dar nu înseamnă că mintea este “goală.”

Studiile de neuroimagistică realizate de Malia F. Mason și colegii de la Dartmouth College NH sugerează că starea normală de odihnă a creierului este un curent tăcut de gânduri, imagini și amintiri care nu este indus de intrarea senzorială sau de raționamentul intenționat, ci apare spontan "din interior."

„Rătăcirea spontană a minții este ceva de care devii mai conștient și mai familiarizat atunci când meditezi”, continuă Ellingsen. "Această activitate implicită a creierului este adesea subestimată. Reprezintă probabil un fel de procesare mentală care leagă diferite experiențe și reziduuri emoționale, le pune în perspectivă și le pune la odihnă".

Diferit de somn
Undele Delta sunt caracteristice somnului. A fost puțină activitate delta în timpul sarcinilor relaxante și meditative, confirmând că meditația nondirectivă este diferită de somn.
Undele beta apar atunci când creierul lucrează la sarcini orientate spre obiective, cum ar fi planificarea unei întâlniri sau reflectarea activă asupra unei anumite probleme. EEG a arătat câteva unde beta în timpul meditației și odihnei.
„Aceste descoperiri indică faptul că te îndepărtezi de rezolvarea problemelor atât atunci când te relaxezi, cât și în timpul meditației”, spune Ellingsen.

Nondirectiv versus concentrare
Mai multe studii indică o mai bună gestionare a relaxării și a stresului prin tehnici de meditație în care ne abținem de la încercarea de a controla conținutul minții.
„Aceste metode sunt adesea descrise ca nondirective, deoarece practicienii nu urmăresc în mod activ o anumită experiență sau stare de spirit. Ei cultivă abilitatea de a tolera rătăcirea spontană a minții fără a se implica prea mult. și emoții, simplu le lași să treacă fără efort."

Un bun exemplu al modului în care tranzităm diferite stări de conștiință poate fi văzut în modul în care ne terminăm ziua. Când ne culcăm și citim câteva minute înainte de a încerca să dormim, este posibil să fim în beta scăzut. Când punem cartea jos, stingem luminile și închidem ochii, undele creierului nostru vor coborî de la beta, la alfa, la theta și, în cele din urmă, când adormim, la delta. Dimineața trecem în cealaltă direcție, pe măsură ce undele cerebrale se accelerează treptat pentru a-și gestiona responsabilitățile unei alte zile.

În mod similar cu efectele vindecătoare ale somnului, meditația are un efect relaxant asupra modelelor undelor cerebrale. Pe măsură ce intrăm în practica meditației, începem să trecem de la starea Beta sau Alpha sau, eventual, Theta. Respirația și mintea funcționează în tandem. Pe măsură ce respirația începe să se prelungească, undele cerebrale încep să încetinească. Cu cât lungimile de undă sunt mai lente, cu atât mai mult timp între gânduri.

Unul dintre cele mai unice lucruri despre meditație este că creează în mod activ o conștientizare a liniei de bază a ceea ce percepem personal ca o stare relaxată. Când ești prins de stresul vieții ocupate (sau de starea Beta), este incredibil de util să-ți amintești această linie de bază, astfel încât să te readuci pe sine într-un punct mai relaxat. Acest proces are capacitatea de a permite concentrarea cuiva să devină mai clară și mai eficientă. Prin urmare, chiar și în afara practicii meditației, este capabil să valorifice această claritate și să gestioneze viața mai eficient.

Având în vedere știința meditației, ajungem să înțelegem, la nivelul cel mai de bază, modul în care funcționează eficient această practică. În această lumină, meditația simplă este un instrument care ne permite să ne încetinim în mod conștient undele cerebrale.

Spre deosebire de stresurile inevitabile cauzate de viața noastră ocupată atunci când medităm, ne valorificăm activ conștiința și ne asumăm responsabilitatea personală pentru bunăstarea noastră.