Ne nastem fara convingeri! Convingerile le invatam. Le invatam prin intermediul experientelor de viata, atunci cand interpretam acea experienta si cand ne confirmam gandurile si reprezentarile despre ea. Confirmarea este pasul care transforma un gand intr-o convingere. Convingerile ne guverneaza perceptiile, devenind obisnuinte, acestea ne creeaza “hartile interioare” care se constituie la randul lor in adevarate filtre perceptuale prin care vedem credintele noastre confirmate la tot pasul. Astfel, ne investim convingerile cu insusirea de “autoimplinire” (traim ceea ce credem!).

Calea formarii convingerilor atinge urmatorii pasi: traim o experienta si avem un gand (interpretare) legat de aceasta. Atentia pe aceasta interpretare ne face sa observam si in timpul altor experiente, aspectele care ne “dau dreptate”, putand vorbi astfel de experienta confirmata. Mai multe experiente “confirmate” duc la convingerea ca da, avem dreptate, realitatea este de tipul X (modul in care am ales sa interpretam). Aceasta concluzie duce la formarea unei convingeri, care va constitui “harta” prin care filtram realitatea. Din nou, atentia pe a aceasta interpretare ne face sa observam aspectele care ne “dau dreptate”, ajungand astfel la confirmarea convingerii. Convingerile noastre creeaza obisnuinta de a interpreta lucrurile preponderent intr-un fel anume si, prin repetitie, construiesc o modalitate inconstienta de interpretare. Ca rezultat, ajungem sa traim si simtim exact ceea ce gandim (credem).

Cei mai multi dintre noi ne surprindem intrebandu-ne daca exista o legatura intre convingerile/credintele noastre despre viata si credinta din punct de vedere religios si care ar putea fi aceasta legatura.

In Biblie gasim citatul: “Daca veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta” (Matei 17, 20). Dincolo de a intelege textual aceste cuvinte, o data in plus este aratata functionalitatea si puterea mentala si psihica cu care am fost inzestrati. Din punct de vedere al acestei functionalitati si al modalitatii observate stiintific de formare a convingerilor, respectiv al tipului de experiente inconstient alese, intelegem ca este posibil ca ceea ce credem sa fie materializat in mod concret.

In plus, citatele: “De aceea, zic voua: orice cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati si luat si le veti avea (Marcu 11,23-24)” si “Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Mergi in pace!” (Luca 8, 41-56), arata ca, atunci cand ne dorim ceva si cerem - de la viata, divinitate, ceilalti sau chiar de la noi insine - si credem cu convingere ca acel lucru este posibil, prin functionalitatea cu care am fost inzestrati, atentia si actiunile noastre se vor indrepta catre resursele interioare, persoanele, informatiile si contextele potrivite pentru a ne atinge obiectivul. Convingerile noastre antreneaza informatiile structurate in inconstient si conexiunile neuronale necesare punerii in aplicare a ceea ce alegem sa credem ca putem realiza.

Mai mult, interpretarea crestina a unor pasaje biblice care duce la ideea de: “crede si nu cerceta”, nu trebuie luata la propriu, ci e bine sa fie inteles aspectul legat de faptul ca “nu cerceta” inseamna “nu te indoi”, indoiala care poate proveni dintr-o analiza excesiva a aspectelor realizarii unui obiectiv sau unui eveniment, context.

Desigur ca este bine sa “cercetam”, atata timp cat presupune informare, intelegere, ajutor in calea catre o viata implinita, doar sa ramanem in atentie asupra lucrurilor in care alegem sa credem a.i. sa ramanem mortivati, plini de energie si cu incredere in noi insine si in oportunitati.